De ce începe natura să moară?

Chiar dacă nu ți-ai pus vreodată întrebarea asta, ești pe cale să afli răspunsul.

 

Ne apropiem cu pași repezi de luna octombrie, iar natura e în plină tranziție cromatică de la verde la nuanțe ruginii. Frunzele îngălbenesc sau roșesc, după care se desprind de crengi și formează un covor multicolor. Superb, demn de pictat. Dar de ce?

De fapt, natura nu moare în cazul ăsta. Așa ne-am obișnuit de mici să credem, poate din cauza lui Bacovia („O, ninge… şi toate se sting… / Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit… / Îmi cade vioara şi cad ostenit, / Iar toamna, poetă, cântând a murit.”). Deci toamna-iarna natura moare, iar primăvara învie? Nope.



Ciclul vieții (foto: 123rf.com)



Copacii renunță la frunze din proprie inițiativă, pentru că sunt surprinzător de deștepți. Ei observă că ziua se scurtează treptat și deduc că se apropie anotimpul rece, perioadă în care sunt nevoiți să hiberneze ca urșii. Nu de alta, dar copacii folosesc o groază de apă în procesul fotosintezei, atunci când frunzele captează lumina solară și-o transformă în energie. Așa se hrănesc și cresc. Dacă ar continua să facă asta și pe timpul iernii, toată apa aia ar îngheța în ei și s-ar întâmpla același lucru ca atunci când uiți o sticlă cu apă în congelator.

Bun, dar CUM se descotorosesc de podoabă? E destul de simplu: acolo unde se întâlnesc vârful ramurii și baza frunzei, celulele încep să se dividă accelerat. Așa ajung să înfunde canalele prin care frunzele primesc nutrimente și, practic, le condamnă la moarte prin înfometare.

Tot din cauza acestei „înfundături” e întrerupt ciclul clorofilei, pigment esențial în procesul fotosintezei. Fără acest pigment, frunzele își pierd verdeața și devin ruginii. Restul copacului intră în modul „hibernare” până când temperaturile redevin de bun-simț.

Post Your Comment Here

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Continutul este protejat !!