Cum arată dependența de Instagram prin ochii unui utilizator

“Vrei să îți ștergi contul definitiv? Așa suna notificarea care mi-a apărut pe ecranul smartphone-ului. Nu mă gândesc de două ori și confirm.

Acum s-a terminat tot. Gata. Am terminat cu dependența mea. Contul meu de Instagram a fost șters.

Timp de 6 ani mi-am filtrat fotografiile, le-am încărcat și am anticipat numărul de oameni care m-ar putea recompensa cu un like sau chiar cu un comentariu frumos.

Anna Lena
Anna Lena Foto: Instagram.com

Prima mea fotografie de pe Instagram ilustra o vază cu flori, o lumânare și o sticlă de whisky. Am folosit un filtru nostalgic.

În ziua în care am descoperit Instagramul

Era 23 iunie 2011, ziua de naștere a unui prieten. Toți invitații aveau cont de Instagram și mi-au explicat de ce era atât de distractiv. Eram sceptă, nu voiam să-mi împărtășesc fotografiile cu alte persoane. De ce? Doar era ceva fun și puteam să am un profil privat, pe care doar prietenii l-ar putea vedea.

Beam un vin spumat, mâncam ceva bun și eram înconjurată de oameni draguți. Cu toate astea câteva minute mai târziu am descărcat aplicația.

La început foloseam Instagram în cazuri rare. Inițial, postările mele se limitau la o imagine pe săptămână. Aplicația nu părea o amenințare pentru mine. Am folosit-o rar, atunci când mă plictiseam sau aveam ocazia de a surprinde un moment deosebit într-o imagine.

#whatthefreiburg #freiburg


În vacanță nu am folosit deloc aplicația. La urma urmei, nu am vrut să vadă nimeni ce fac, nici măcar prietenii. Aproape niciodată nu am folosit hashtag. Cele pe care le foloseam erau : #whatthefreiburg, #whatthemila or simply #freiburg.

Mai mulți urmăritori, mai multe aprecieri, mai mult feedback

În acest moment nu pot să spun sincer de ce mi-am schimbat comportamentul pe Insta. Știu doar că mi-am schimbat profilul de la privat la public, în august 2016. Tind să cred că mi-am dorit mai mulți followeri, mai multe aprecieri, mai multă reacție, cât mai multe stimulente pentru ego-ul meu.

După o vacanță în Islanda, în octombrie 2016, am devenit brusc pasionată de natură. Aș merge oricând în aer liber, dar niciodată fără telefonul mobil și nici fără intenția de a posta o fotografie pe Instagram. Telefonul este întotdeauna în mâna mea, întotdeauna pregătit să facă o fotografie pentru a fi postată.

#sky #skylovers

Deoarece petrecerea timpului în aer liber a devenit dintr-o dată un altfel de lucru pentru mine, fotografiile erau tot timpul însoțite de hashtagul – #outdoor, #hiking, #adventure, #nature. Nu conta dacă tocmai trecusem pe lângă un deal din apropiere sau făcusem o drumeție pe munte. La urma urmei eram într-adevăr acolo. Nu mint!

De asemenea am descoperit un gust pentru fotografiile cu cerul. Tot ce trebuia să fac era să orientez aparatul foto în sus și să apăs pe buton. Apoi postam cu hashtagul for #sky, #skylovers .

Sigur, fotografii frumoase fără îndoială, îmi place cerul și natura, dar nu puteam să fac poze și să nu le împărtășesc cu ceilalți.

Aplicația m-a făcut dependentă. De fiecare dată când urcam o imagine pe Insta și o editam cu hashtaguri corespunzătoare trebuia să verific imediat dacă cineva mi-a apreciat fotografia, aproape în fiecare minut.

În timp ce mâncam, eram în cadă, mă uitam la tv, beam cafeaua dimineața, întotdeauna telefonul era pregătit. Verificarea contului de Instagram era ultimul lucru pe care înainte de culcare și primul lucru dimineața.

A fost o dependență, aplicația mi-a pus stăpânire. Ceea ce mă stimula era atunci când cineva lăsa un comment, precum “Frumoasă poză” sau ceva de genul. Probabil și voi faceți asta în fiecare secundă, doar pentru a primi puțină atenție în plus.

Anna Lena
Anna Lena Foto: Instagram.com

Astăzi este sfârșitul. Am șters contul de Instagram la 10:46 și am dezinstalat aplicația de pe telefon. Spun adio celor 192 de followeri.

Sunt departe acum de toate chestiile alea. Nu pot să spun cât de mult mă mai poate afecta și dacă pot să fac față acestei situații. Însă știu foarte bine că nu voi lăsa nicio aplicație să fure timp din viața mea.

Îmi doresc să fiu mai sensibilă pe viitor. Poate voi citi o carte, nu știu…

Post Your Comment Here

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Continutul este protejat !!